Te urmaresc de mult. Adevarul e ca nu stiu ce inseamna mult pentru tine, dar am decis ca e momentul sa ma dezbrac in fata ta de subtilitatile sarmante care nu te vor determina niciodata sa vii singur la mine. N-are sens sa-ti spun cate zile am mers la cativa pasi in urma ta adulmecandu-ti ca un bezmetica mirosul. Sa nu razi, dar asta-mi place cel mai mult la tine! Poate nu ma crezi, dar asta este adevarul. Ai atatea alte lucruri pentru care te vor toti, dar mie imi place cum mirosi crud a nerv si pasiune. Poate sunt eu nebuna, poate ca si tu m-ai observat si te-ai jucat mereu cu mine asteptand sa-mi pierd cumpatul si sa te izbesc de vreun zid incercand sa-mi domolesc disperarea cautand cu mainile un petec din trupul tau care sa vibreze doar la atingerea mea. Daca te-as fi avut mereu nu te-as mai fi dorit atat si n-as mai fi mers pe urmele tale pastrand secretul simturilor mele excitate de nepasarea ta. Nici macar nu esti cel mai frumos, dar porti mereu lucruri stridente care instiga orice simplu muritor sa-ti sfasie materialul prin care iti pot vedea pana si venele inguste, rasucite calm peste incheieturile albe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu