Din cand in cand revin cu cate una din asta. Cand se ridica revolta in suflet la cote maxime. Azi la pranz, cand am mers dupa fetita la gradinita, pe o caldura de numai 26 de grade. Eram cat pe ce sa trezesc la viata, cu o palma zdravana, o producatoare de copii (ca altfel nu am cum sa-i spun). Era cu inca una, de aceeasi teapa, in mijlocul trotuarului, la ora unu jumate, caruciorul era in soare, copilul saracul nu avea nici macar o palarioara, bietul sa fi avut vreu 6-7 luni, rosu la piele ca un rac fiert, plangea atat de tare si se zbatea sub soarele dogoritor, iar maica-sa biologica vorbea la telefon... cand am ajuns in dreptul lor, bietul copil de cat se zbatuse, a gasit cu manuta o hainuta destul de groasa care era bagata intr-o parte sub pernuta si a tras-o de acolo si si-a pus-o pe fata. Pur si simplu scena era induiosatoare, iar surda de maica-sa tot vorbea la telefon. Mi-a venit rau, mi-a venit de toate... lume nebuna, pentru ce si-or mai fi facand copii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu